Capitolul 2 | Predica lui Pavel în Tesalonic. Dorința lui Pavel de a vizita din nou Biserica Tesalonicului.

1. Fiindcă voi înșivă, fraților, știți că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică;
2. dimpotrivă, după ce mai întâi am pătimit și am fost ocărâți în Filipi, așa cum o știți, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim către voi, în multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru că îndemnul nu venea din rătăcire, nici din necurăție, nici din vicleșug,
4. ci așa cum am fost noi socotiți de Dumnezeu vrednici să ni se încredințeze Evanghelia, așa și grăim, nu să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu Care ne încearcă inimile.
5. Căci niciodată n-am folosit cuvinte de lingușire, după cum știți, nici vreo perdea pentru pofta de câștig – Dumnezeu e martor –,
6. nici n-am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții –, deși, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să atârnăm greu.
7. Dimpotrivă, noi am fost blânzi în mijlocul vostru. Așa cum o doică își îngrijește pe propriii săi copii,
8. tot astfel noi, în fierbintele nostru dor, eram bucuroși să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și sufletele noastre, fiindcă ne-ați căzut cu drag.
9. Voi vă aduceți aminte, fraților, de munca și de osteneala noastră: lucrând zi și noapte, ca să nu-i fim povară cuiva dintre voi, așa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteți martori, și Dumnezeu, cu câtă sfințenie și cu câtă dreptate și cu câtă neprihănire ne-am purtat între voi, cei credincioși.
11. După cum știți, ca un părinte pe copiii săi, pe fiecare din voi v-am îndemnat și v-am încurajat și v-am îndatorat
12. să umblați în chip vrednic de Dumnezeu Care vă cheamă în împărăția Sa și-n slava Sa.
13. De aceea și noi ne-ncetat Îi mulțumim lui Dumnezeu că voi, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, nu ca pe un cuvânt al oamenilor l-ați primit, ci potrivit cu ceea ce este el într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care și lucrează întru voi, cei ce credeți.
14. Că voi, fraților, v-ați făcut următori Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea întru Hristos Iisus, fiindcă și voi ați îndurat de la cei de un neam cu voi aceleași [suferințe] ca și ele de la iudei,
15. cei ce și pe Domnul Iisus L-au omorât precum pe profeți, iar pe noi ne-au prigonit; și neplăcuți Îi sunt lui Dumnezeu și potrivnici le sunt tuturor oamenilor,
16. pentru că ne-mpiedică să le vorbim neamurilor ca ele să se mântuiască – așa ca ei întotdeauna să pună vârf păcatelor lor. Dar la urmă a ajuns peste ei mânia lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fraților, fiind pentru o vreme despărțiți de voi – cu fața, nu cu inima –, cu mare dor ne-am sârguit să vă vedem fața.
18. De aceea am vrut să venim la voi – adică eu, Pavel, și nu o dată –, dar ne-a împiedicat Satana.
19. Căci care este nădejdea noastră, bucuria noastră, cununa laudei noastre – dacă nu voi – înaintea Domnului nostru Iisus la venirea Sa?
20. Da, voi sunteți slava noastră și bucuria!