Capitolul 9 | Trâmbițele a cincea și a șasea.

1. și a trâmbițat al cincilea înger: și-am văzut o stea căzută din cer pe pământ; și i s-a dat cheia fântânii adâncului,
2. și ea a deschis fântâna adâncului; și din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui mare cuptor; și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3. și din fum au ieșit lăcuste pe pământ și li s-a dat lor putere precum putere au scorpiile pământului.
4. și li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului și nici o verdeață și nici un copac, ci numai pe oamenii care nu au pe frunțile lor pecetea lui Dumnezeu.
5. și li s-a dat lor nu ca să-i omoare, ci ca ei să fie chinuiți timp de cinci luni; și chinul lor este la fel ca chinul de scorpie când înțeapă un om.
6. și-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea și nu o vor afla; și vor dori să moară… Și moartea va fugi de ei.
7. Iar înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți de război. Și aveau pe capete cununi ca de aur; și fețele le erau ca niște fețe de oameni.
8. Aveau păr ca părul de femei, și dinții lor erau ca ai leilor.
9. și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce-aleargă-n bătălie.
10. și aveau cozi asemenea scorpiilor, și bolduri; și-n cozile lor le este puterea de a-i vătăma pe oameni timp de cinci luni.
11. și ca-mpărat al lor îl au pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreiește este Abaddon, iar în elinește are numele Apollion.
12. Întâiul „vai“ a trecut; iată că după aceasta vin încă două „vai“-uri.
13. și a trâmbițat al șaselea înger: și-am auzit un glas din cele patru cornuri ale altarului de aur care este-naintea lui Dumnezeu,
14. zicând către îngerul al șaselea, cel care avea trâmbița: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufratul“.
15. și cei patru îngeri, care erau ținuți gata pentru ceasul și ziua și luna și anul acela, au fost dezlegați pentru ca să omoare o treime din oameni.
16. și numărul oștirilor călărimii era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; le-am auzit numărul.
17. și caii și pe cei ce ședeau pe ei i-am văzut astfel în vedenie: aveau platoșe de foc și de iachint și de pucioasă, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor, și din gurile lor ieșea foc și fum și pucioasă.
18. De aceste trei plăgi au fost uciși o treime din oameni: de focul și de fumul și de pucioasa care ieșea din gurile lor;
19. pentru că puterea cailor le este-n gură și-n cozi; căci cozile lor sunt asemenea șerpilor: având capete, vatămă și cu acestea.
20. Dar ceilalți oameni, care n-au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor: să nu se mai închine demonilor și idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;
21. și nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoțiile lor.