Capitolul 7 | Cei 144. 000 de pecetluiți ai lui Israel.

1. După aceasta am văzut patru îngeri stând la cele patru colțuri ale pământului și ținând în frâu cele patru vânturi ale lui, pentru ca vânt să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2. și-am văzut un alt înger, care se ridica de la Soare-Răsare și avea pecetea Viului Dumnezeu; el a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li s-a dat să vatăme pământul și marea,
3. zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu-i vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor“.
4. și-am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți, din toate semințiile fiilor lui Israel:
5. Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii;
6. din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii;
7. din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;
8. din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiți.
9. După acestea, m-am uitat: și iată, mulțime multă pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și [din toate] semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și cu ramuri de finic în mâinile lor
10. și strigau cu glas mare, zicând: „Mântuirea Îi este Dumnezeului nostru Celui ce șade pe tron și Mielului!“
11. și toți îngerii stăteau împrejurul tronului și al Bătrânilor și al celor patru Ființe, și au căzut pe fețele lor înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu,
12. zicând: „Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea și cinstea și puterea și tăria fie-I Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin!“
13. Iar unul dintre Bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în veșminte albe, cine sunt ei și de unde-au venit?“
14. și eu i-am spus: „Domnul meu, tu o știi“. Și el mi-a spus: „Aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare; veșmintele și le-au spălat și le-au înălbit în sângele Mielului.
15. Iată de ce sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu, și-n templul Său Îi slujesc ziua și noaptea; și Cel ce șade pe tron îi va sălășlui în cortul Său:
16. nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici soarele nu se va mai prăvăli peste ei, și nici o arșiță.
17. Fiindcă Mielul Care stă-n mijlocul tronului îi va paște pe ei și-i va duce la izvoarele apelor vieții; și Dumnezeu va șterge toată lacrima de pe ochii lor“.